despre

Despre tine as vrea sa scriu dar cum sa scriu cand eu am uitat cine esti...cum sa scriu cand cuvintele imi dispar din minte...cum sa scriu cand ma pierd printre randuri negre...cum sa mai scriu cand sangele nu mai pompeaza catre inima focuri ce candva ma mistuiau ..focuri ce imi incalzeau sufletul...cum sa mai scriu cand tu mi-ai rapit vorbele...cand tu m-ai lasat fara de stire intr-o gara pustie, intr-un trist decembrie...cum sa mai scriu cand acum imi ingheata mainile pe condeiul pogrerit de vremuri stinse...cum as putea descrie ca tu m-ai lasat fara de vorbe atunci cand spatele mi l-ai intors...cum sa mai scriu despre noi cand noi nu mai stiu cum se simte....cu as putea sa imi gasesc cuvintele cand de mult eu le-am ratacit..cum as putea sa imi adun gandurile ,ganduri macinate de dor...cum sa scriu cand nu stiu a striga dupa tine...cum sa scriu numele tau pe foaie atunci cand sufletul nu si-l mai aminteste ...cum sa scriu valsul inimii cand ea si-a uitat pasii...cum as gasi puterea sa trec muntii grei ce mi se astern pe frunti ...cum sa fiu ce nu voi mai fi...cum sa scriu fara sa nu gresesc a scrie....cum sa iti scriu pe chip cand el a disparut in ceata ce imi acopera ochii ...cum sa mai alerg cand trupul a cedat lupta..cand el a parasit lumea. Cum sa fiu ce nu mai sunt ?!

linii drepte.

Perfecţiunea nu se găseşte în linii drepte ,ea o vei întîlni în linii stîngace..în linii strîmbe...frumosul se găseşte în lucrurile făcute în grabă ....muzica frumoasă se face în lăuntrul sufletului de artist grăbit să îşi aşeze sufletul în versuri...perfecţiunea este imperfecţiunea oricărui obiect, iar asta îl face plăcut la privit....cele mai frumoase gesturi de iubire apar din întîmplare şi acelea durează cel mai mult şi se păstrează cel mai bine în inimi calde şi frumoase...pana nu de mult alergam după soare ,dar el ne-a găsit pe noi în lumea asta imperfect de luminoasă...doar tu îmi face lumea să fie asa cum mi-o doresc cu ale tale  mîngîiere ce mă fac să îmi pierd cumpătul cînd eu vibrez în aşternuturi imaculate ....suntem imperfecţi şi asta ne uneşte atît de mult încît nimeni şi nimic nu poate distruge legătura ce ne strînge....şi te am doar pentru mine şi asta mă face să fiu omul cel mai puternic..omul cel mai frumos...vantul marii ne apropie gandurile ce ard de dor ....pot fi nebun , dar nebun de tine ...nebun de noi ...

Nevoia de Tine

Nevoia de tine cîteodată este imensă ...atît de imensă încît sufletul meu pare răvăşit...
Nevoia de tine este precum o floare ce are nevoie de căldură sa infloreasca...
...nevoia de tine este neimportantă fără tine...cum ar fi un an fără primăvară...nevoia e tine îmi întristează chipul ce cîndva zîmbea nebuneste la soare...nevoia de tine este paralizată într-o lume încătuşată de suferinţă...nevoia de tine mă face să îmi arunc cuvintele într-o mare albastră ce se loveşte de ţărm cu setea unui cal sălbatic...nevoia de tine este precum o melodie ce nu este înţeleasă de nimeni...nevoia de tine doar tu o stingi...nevoia de tine dispare atunci cînd chipul meu îţi intalneste zambetul ce îl ador...nevoia de tine zboară de nebună pana îţi intalneste paşii..nevoia de tine începe cu tine !
Cine să îmi cunoască dorul mai mult decît mi-l cunoşti tu, dorul a fost creat de un om îndrăgostit ...dorul meu a apărut odată cu tine....decît să nu îl simt ,mai bine să îmi fie dor de tine, decît să nu fi simţit vreodată dorul ce îmi arde tamplele...tu eşti omul ce îmi zăpăceşte mintea ...ce îmi înnundă visele, dar prefer să innebunesc de tine..prefer să mă pierd în vise decît să nu îţi fi simţit vreodată inima în palmă  ...tu eşti "boala" ce îmi face doar bine...tu eşti remediul pentru o viaţa minunată ...si toate drumurile au o singură direcţie ce duce spre tine...spre inima ta unde eu mi-am găsit dorul.....
Sper tine alerg cu dor si tu mă prinzi cu iubire !

cover me..

acoperă-mi inima cu al tău zîmbet curat ..
strînge-mă în braţe pînă o să rămîn fără aer..ca apoi să respir prin tine...
închide-mă în inchisoarea inimii tale şi nu îmi da drumul vreodată...
ridica-mă la cer şi dă-mi drumul încet pe un nor pufos...
sărută-mă cu dor asa cum o faci de fiecare dată...
sparge-mi timpanele strigîndu-mi a ta iubire....
acoperă-mi trupul cu al tău trup gingaş ce este iubit de însăşi îngerii ce mi te-au adus.....
aleargă-mi prin minte dar nu o fă prea tare , deja te-am prins cu un sărut şi nu îţi mai dau drumul nicicînd...
zambeste-mi asa cum doar chipul tău ştie să o facă ...
Priveşte-mă cum doar tu ştii să o faci şi ....follow me !!!

prea devreme,prea tarziu

Prea devreme să spun tot ce îmi doresc pentru tine şi totuşi parcă e tîrziu să îţi mai spun că te iubesc..lîngă tine timpul zboară ca nebunul pe cai sălbatici ...lîngă tine nimic nu e tîrziu..lînga tine învăţ sa cînt , şi pun pariu că încă timpul nostru nu sa scurs..încă mai avem timp să zîmbim,să visăm la nopţi nedormite în aşternuturi calde ...încă mai avem timp să ne îmbrăţişăm sufletele calde , ce încă ne poarta gîndurile către inimi frumoase ce bat doar pentru zile însorite...încă mai avem timp să ne atingem sufletele cu cuvinte nealese..cu priviri stîngace...nu este niciodată prea tîrziu pentru iubit...şi te iubesc soare ce îmi zîmbeşti în fiecare dimineaţă ...ce de fiecare data îmi dai un semn că si astăzi v-oi zîmbi pentru tine...nu este prea devreme pentru strigăte de dor ,dar prea tîrziu pentru zile triste...

Niciodată nu e prea devreme să zîmbeşti si nici prea tîrziu să iubeşti !

Nu contează !

Nu contează cine eşti ci doar ce ai făcut , pleci din astă lume fără să iei ceva cu tine..poţi doar să răpeşti amintirile tale şi să le păstrezi pentru o eternitate...
Nu contează cît de mult plîngi ,oricum nimeni nu îţi va şterge lacrimile...
Nu contează  cît de mult ai zîmbit într-o zi , mereu va fi cineva să îţi de-a o palmă şi să îţi şteargă zambetul...
Nu contează că tu ţi-ai da viaţa pentru omul ce îl iubeşti atîta timp cat el îşi dă viaţa altora...
Nu contează cît de mult iubeşti dacă mereu vei întîlni oameni ce te rănesc , ce te sfîşie pînă la lacrimi....
Nu contează că sufletul tău doare dacă nu e nimeni în preajmă să îţi ofere remediul potrivit..un zîmbet sincer...
Nu contează că tu ai învăţat să zbori dacă cineva îţi sparge rezervorul şi te prăbuşesti abia după decolare...
Nu contează că tu oferi ajutorul dacă ceilalţi nu îţi întind o mînă să te ridici cînd vei fi doborîtă...
Închide ochii , ce vezi ?! Indiferenţa oamenilor !

inima..

Inima înţepată de mii de ace este...
Sîngele din ea împrăştie veninul în întreg trupul ...rupt în mii si mii de bucăţi ....lacrimile ce scaldă ochii îmi îneacă sufletul cenuşiu ce de mult a uitat să înoate în marea de sînge ....pielea de pe trup se desprinde şi îmi lasă trupul pradă lupilor flămînzi şi însetaţi ....degeaba încerc să adun bucăţile ...trupul sleit de puteri rămîne...vocea ta în cap nu îmi mai sună ...nu mai am niciun reper către care să mă îndrept nu îmi mai găsesc colacul de salvare ...nu îmi mai găsesc calea spre binecuvîntare...oasele şi ele îmi trosnesc în gurile încleştate de lupi înfometaţi...mă simt captivă în cuşcă lupilor ce nu vor a-mi lăsa măcar un strop de viaţa ..fără a-mi lăsa măcar o şansă să lupt pentru ceea ce mă făcea cîndva sa plutesc, să zambesc....
Inima doare ,dar degeaba....